Nu avem dreptul să tăcem atunci când românii sunt ținta atacurilor rasiste și xenofobe
Ca publicație independentă nu avem dreptul să tăcem și să privim indiferenți cum unele personaje politice controversate se folosesc de imigranți, în special români, pentru a-și atinge scopurile electorale.
Așa am făcut și în urma declarațiilor rasiste și xenofobe la adresa românilor ale fostului primar PP din Badalona, Xavier Garcia Albiol.
Au existat voci, culmea, din comunitatea românească, aparținând unor așa-ziși lideri de opinie, care au strigat că afirmațiile rasiste și xenofobe ale lui Albiol sunt vechi, din campania electorală din 2011.
Chiar și așa, având în vedere că respectivul se pregătește să candideze din nou pentru o funcție publică, aveam datoria să aducem aminte românilor cine este „popularul” Albiol, pentru că noi nu credem că te poți „opera” de xenofobie și rasism, iar în patru ani să te transformi într-un mare democrat, dintr-un extremist sadea.
Mai mult, ziarul La Vanguardia ne dă dreptate și, într-un material , titrează „Albiol afirmă că va continua să «curățe Badalona» dacă va fi reales.”
În același material, puteți observa că afirmațiile, deși au fost făcute în campania din 2011, au fost reluate și completate cu aceleași accente rasiste și xenofobe și în campania pentru alegerile municipale din mai 2015, iar acum sunt vârful de lance al campaniei lui Albiol pentru Genelatitat de Catalunia.
Și de ce nu ar fi? Când Albiol a umplut Badalona cu pamflete rasiste și xenofobe, Judecătoria numărul 18 din Barcelona l-a achitat, motivând că „nici pliantele distribuite de Albiol, împărțite împreună cu președinta PPC, Alicia Sánchez-Camacho, și nici manifestările anterioare nu constituie o incitare, mai puțin nu reprezintă un delict”, potrivit ABC.
Iată și câteva dintre nelămuririle noastre:
1. Cum e posibil ca unui om, un fost emigrant la rândul său, să i se permită să facă asemenea afirmații și să rămână în funcție? Sau să mai ocupe o funcție?
2. Ce facem cu românii care își plătesc taxele și care s-au integrat perfect?
Albiol spune că nu vrea să își vadă copiii la aceeași școală cu cei ai imigranților.
3. De ce nu există legi aspre, pentru toți acei care comit infracțiuni, fie ei români, bulgari, marocani sau spanioli? De exemplu de ce sunt lăsați în libertate după ce sunt prinși la furat?
4. Cum e posibil ca unii reprezentanți ai românilor din PP să sprijine formațiunea politică, în detrimentul propriilor concetățeni? Sau poate că unii sunt capabili să demonstreze că suntem toți niște delicvenți, înainte de a „trăda” partidul?
5. Că ne place sau nu, romii cetățeni români sunt tot ai noștri, iar atunci când merg la birourile de imigrație se declară români, iar o astfel de campanie riscă să incite la violență asupra imigranților o populație sărăcită și dezorientată (vorbim despre spanioli). Nu e vina celor care își văd de treaba lor faptul că Guvernul sau partidele politice, în general, nu au fost în stare să creeze un sistem de legi care să controleze situația, și suntem băgați toți în aceați oală.
Noi, emigranții rămânem, practic, ai nimănui… România nu are ce să ne ofere, deocamdată, iar în țările unde am emigrat suntem vinovați de tot răul din lume (vezi declarațiile unor politicieni precum Nigel Farage UKIP – Marea Britanie sau Marine Le Pen, Frontul Național – Franța).