Româncă nenorocită pe viață în Spania. „Serviciile Sociale m-au trimis în țara mea de c…. să-mi iau pensie”

Ioana Aurelia Murgu, de 32 de ani, se luptă de mai bine de șapte ani cu statul spaniol pentru a-și obține drepturile. Femeia susține că a „fost nenorocită de medicii spanioli”, iar pe deasupra a fost jignită de autoritățile cărora li s-a adresat.

Ea spune că a fost insultată, în nenumărate rânduri, de funcționarii de la Securitate Socială (Seguridad Social): «În tot acest timp când mergeam la Seguridad Social după unele acte, eram jignita spunându-mi-se să merg „en mi puto pais de mierda para cobrar pension”( „du-te în țara ta de c… să-ți iei pensie”).»

caz 2

Românca a venit în Spania în 2005, la soțul ei, iar pentru că nu avea drept de muncă, a lucrat la negru, la curățenie.

După patru ani, în ianuarie 2009, a făcut un curs și a reușit să obțină o slujbă ca agent de pază.

La doar patru luni de la angajare, femeia s-a plâns șefilor de colegul ei care fuma marijuana și care în afara programului venea cu mai mulți indivizi și furau din hale.

Drept răsplată a fost concediată. Când i-a amenințat pe patronii firmei că-i dă în judecată, aceștia au decis să-i ofere 4.000 de euro.

„I-am acceptat, ce puteam să fac? Așa am putut să-mi ajut familia, eu provin dintr-o familie numeroasă, suntem cinci frați”, povestește Ioana.

Întâmplarea a făcut ca în mai 2009 să se angajeze la Segur Iberica, la muzeul Reina Sofía, tot ca agent de pază.

Acolo a început coșmarul.

„În clădirea veche unde lucram, era foarte frig și umezeală. După un timp am început să am dureri de coloană. Am mers la doctor și am făcut câteva analize. Mi s-a descoperit o discopatie degenerativa și hernie de disc. Medicii m-au asigurat că nu am de ce să-mi fac griji deoarece cu tratament situația se va ameliora. Dar nu a fost așa, de la atâtea analgezice am început să vomit sânge. Am mers din nou la doctor și mi s-a spus că situația s-a complicat și că va trebui să mă operez. Am fost pusă pe lista de așteptare și mi s-a spus că va dura cam un an până voi fi chemată”, a declarat femeia.

Impresionat de durerile pe care le avea, doctorul care a examinat-o a trimis-o la Clinica Moncloa și i-a spus că va fi operată în două luni.

Femeia susține că deși în primă fază i s-a spus că i se va pune o „pernă de plastic” între vertebre, medicul de la Clinica Moncloa i-a spus că e mai bine să-i pună niște șuruburi și i-a garantat că nu va mai avea probleme.

„După operație, timp de trei luni am purtat un corset medical. Deși aveam dureri mari, doctorul a decis că-mi pot relua activitatea”, a mai spus Ioana.

„M-am întors la muncă, la muzeu. Când nu erau vizitatori îmi căutam un loc unde să nu fiu văzută pe camere și mă așezam pe jos, pentru că nu mai suportam durerea. Am slăbit pînă la 43 de kilograme. Într-o zi, m-a luat salvarea de la muzeu și așa am reușit să conving angajatorul că situația mea era destul de complicată. Medicul care m-a operat era în vacanță, dar totuși mi s-a făcut o rezonanță. Au constatat că am nervul sciatic prins. Când a venit din concediul, medicul care m-a operat mi-a spus verde-n față că el nu mă mai atinge”, continuă femeia să povestească despre calvarul prin care a trecut.

De atunci a trecut prin numeroase intervenții chirurgicale, mai mulți specialiști au încercat să repare greșeala medicului care a operat-o prima dată, dar fără niciun rezultat bun. Mereu au fost complicații.

„Ca și cum nu ar fi fost de ajuns că sunt nenorocită pe viață, de mai multe ori când am fost la Seguridad Social ca să obțin unele acte, lucrătorii de acolo aveau grijă să-mi aducă aminte că nu sunt la mine în țară și mă jigneau. M-au trimis în țara mea de c…., dacă vreau pensie << que te vaias a tu puto pais de mierda para cobrar pension>>”.

caz 1

„Sunt într-o stare de sănătate deplorabilă, nu pot să-mi găsesc un loc de muncă pentru că nu sunt capabilă să stau în picioare, dacă mă forțez leșin”, a spus ea.

„ Am încercat să dau spitalul în judecată dar avocații mi-au spus că voi avea nevoie de foarte mulți bani. Mi s-a sugerat  să-mi văd de treaba mea pentru că spitalul are foarte mulți bani și o să pierd procesul. Însă nu m-am lăsat intimidată.  Am dat statul (n.red. Seguridad Social) în judecată și am câștigat. Tocmai m-au anunțat că vor face recurs”, a conchis Ioana.